Salcâmul alb reprezintă principala specie forestieră meliferă din România, în special pentru regiunile de câmpie. Are frunze compuse și flori albe, în ciorchine, puternic mirositoare, iar fructele sunt păstăi aplatizate, brun roșcate. Înflorește începând din primele zile ale lunii mai și durează, în funcție de condițiile geografice și climatice, până la sfârșitul lunii iunie.
Foarte apreciată de consumatori, atât din tară cât și din străinătate, mierea de salcâm are o culoare foarte deschisă, ce poate varia de la incolor la galben pai sau galben deschis, și un miros foarte plăcut, caracteristic florilor de salcâm. Acest sort de miere, datorită conținutului mai mare de fructoză și mai mic de glucoza, cristalizează parțial după 18 până la 24 de luni de la extragerea ei din faguri.
Este un excelent tonic și, fiind un bun expectorant, se poate utiliza pentru calmarea tusei. Este indicata în tratamentul gastritelor, al nevrozelor, asteniei ori ca aliment care întărește sistemul 
imunitar, de aceea ar fi bine sa se regăsească în dieta zilnica, mai ales a copiilor.
Având un conținut mic de glucoza, mierea de salcâm poate fi consumată în cantități mici chiar și de către persoanele care suferă de diabet.
Un parfum deosebit are și mierea de salcâm rosu, care, pe lângă spectrul larg de vitamine furnizate organismului, este și un dezinfectant natural.