Polenul este colectat de albinele culegătoare de la plantele polenifere sau nectaro-polenifere si depozitat de către acestea in celulele fagurilor din stup, constituind pastura. Se poate spune ca polenul este cel mai important produs al stupului, întrucât reprezintă hrana proteică de bază a intregii familii de albine si a puietului.
După proprietatile organoleptice si fizico-chimic polenul se imparte in doua calităti: polen recoltat de albine (polifit) si polen recoltat de albine superior (monofit).
Compozitia biochimica a polenului difera de la o floare la alta, iar principalele grupe de compusi au concentratii ce variaza: apa 3,40%, zaharuri 19-40%, glucide, lipide 0,19-15%, proteine 7-35%, aminoacizi liberi 10%, reziduuri 1-7%.
Polenul conţine o serie de substante minerale: potasiu, calciu şi magneziu, precum şi importante cantităţi de fier, zinc, mangan şi cupru. Poate cel mai important este seleniul, care face ca polenul să se situeze pe locul al doilea, după nuca de Brazilia, din punctul de vedere al concentraţiei în acest element. Polenul conţine cantităţi mici de sodiu, este bogat în vitamine ale grupului B şi conţine concentraţii variabile de vitamina C.
Comparativ cu unele alimente de baza, cum ar carnea de bovine, ouale si branza, polenul este mult mai bogat in aminoacizi.
Datorită acestei compoziţii, polenul este considerat o excelentă sursă de hrană. Nu este deci întâmplător faptul că polenul este denumit „hrana perfectă“. Dar poate cel mai important aspect legat de compoziţia polenului, este cel al prezenţei antioxidanţilor naturali principali : b-caroten, vitamina C, flavonoizi, seleniu, zinc, enzime etc.
Din punctul de vedere al aplicaţiilor sale, polenul este în primul rând un excelent supliment nutritiv, dar dispune de numeroase aplicaţii terapeutice. Astfel, utilizarea polenului oferă rezultate foarte bune în tratamentul anemiilor, fragilităţii vaselor capilare, aterosclerozei, sindromului de oboseală cronică, terenului imunitar deficitar, impotenţei, infertilităţii, tulburărilor renale, bolilor de prostată, ulcere, simptomelor asociate menopauzei şi altele.
Derivatul natural al polenului – păstura sau „pâinea albinelor“ – nu este altceva decât polenul recoltat de albine, depus în celulele fagurilor şi acoperit cu un strat subţire de ceară, formand rezerva de hrană proteica a coloniei.
Terapia cu pastura este benefica in zeci de afectiuni, cum ar fi: cele digestive si hepatice, in tratarea anemiilor, reumatism, chisturi ovariene sau noduli mamari.
I like this weblog very much so much superb information.