Propolisul vine de la cuvintele grecești pro-pentru și polis-cetate și s-ar putea traduce ca fiind un complex de substanțe ce are rolul de a apară cuibul. Este recoltat de către albine de pe mugurii și ramurile unor arbori (cireș, vișin, plop, brad etc) și, cu ajutorul acestuia, ele astupa crăpăturile stupului și acoperă cadavrele dăunătorilor pe care-i răpun în interiorul cuibului.
Având o serie de proprietăți tămăduitoare, propolisul a fost utilizat de-a lungul vremii la vindecarea rănilor. In prezent este utilizat în terapeutica medicala sub forma de extract alcoolic, unguent sau este regăsit în compoziția diferitelor medicamente.
Astfel, propolisul este folosit în tratamentul răcelilor, durerilor de gât, bolilor de piele, ulcerelor de stomac, arsurilor, hemoroizilor, diferitelor răni, dar câmpul său de influenţă mai include cancerul, infecțiile căilor urinare, afecţiunile ORL, bronhopulmonare, stomatologice (ginigivite şi parodontopatii), infecţii de diferite etiologii, boli virotice (herpes), boli oculare (conjunctivite, keratite herpetice), tulburări circulatorii, afecţiuni cardiovasculare, vene varicoase, boala de iradiere, diabetul insulino-dependent şi non-insulino-dependent, afecţiuni hepatice.
Propolisul conține ceara, rășini, uleiuri eterice, polen, vitamine (A, B, D, E, PP) săruri minerale (fier, zinc, cupru, cobalt, mangan ), zaharuri, hormoni, acizi și aldehide aromatice, aminoacizi, substanțe antibiotice s.a.m.d..
Se recoltează în toată perioada sezonului activ prin curățarea spetezelor superioare ale ramelor, a distantatoarelor ramelor, scândurilor de podișor etc.